Pe drumul vieții

În răcoarea dimineții,
Din zenituri programat
Toate drumurile vieții
Parcă ni s-au adunat.

Către zările senine
Gândul ne-am împreunat,
Și la rău ca și la bine
Înapoi nu am mai dat.

Azi în hohote de râs
Am trăit și ne-am distrat,
Mâine în lacrime și plâns…
Dar am tot înaintat.

Am avut întruna parte
Și de bune și de rele
Și-am mers zilnic mai departe
Chiar de-au fost zilele grele.

Ne iubim ca la început
Chiar dacă-am îmbătrânit
Că împreună-am petrecut
Tot ce în viață-am întâlnit.

Nu c-am fost mai străluciți
Am ajuns biruitori
Ci, fiindcă-am fost iubiți
De Domnul, și-ascultători…

El ne-a scos din labirinturi,
Curse întinse de dușman,
Din furtuni și grele vânturi
El ne-a adus la liman.

Ne-a prins valul uriaș
Dar departe nu ne-a dus
Că-a fugit și-acel vrăjmaș
Când L-am chemat pe Isus.

Și acum, pe drumul vieții
Călăuziți de Dumnezeu
Râvnim zorii dimineții
Pentru-a fi cu El mereu.

18/04/2012*Ioan Hapca
(Ioan Hapca)