POPORUL MEU(4)

Poporul Meu din nou te cert
Căci ţi-am văzut alunecarea
Şi-acum un lucru este cert:
Domneşte-n tine nepăsarea.

V-au amăgit concepte noi
Ce vin spre voi cu îndrăzneală
Cum de-aţi uitat că nu-s eroi
Acei ce cad de oboseală?

Spre voi belşug am revărsat
De pace trainică, cerească
Dar voi, adesea, M-aţi uitat
Lăsând credinţa să slăbească.

Din Carte hrană rar luaţi
O, ce-ntristare îmi produceţi!
Tocmai de-aceea eşuaţi
Cu Vestea Bună când vă duceţi.

V-am protejat; vă protejez
Dar înc-odată cer slujire,
Vă cer să-nflăcăraţi un crez
Ce a intrat în adormire.

Vă vreau, pe toţi, reprezentanţi
Să răspândiţi neprihănire
Căci sunt atâţia ignoranţi
Ce nu cunosc cei-i NEMURIRE.

Luptaţi cu râvnă ca-ntrecut
Când dragostea era intensă,
Când mult mai mult v-aţi încrezut
În bunătatea Mea imensă.

Şi azi vă dau ce-i necesar
Să împliniţi solia bine
Să spuneţi ce mărgăritar
Oricine poate-afla în Mine.

Poporul Meu din nou te-ndrum
Spre faptele ce-Mi fac plăcere
Şi nu uita că eşti pe-un drum
Ce a trecut prin Înviere.

George Cornici/30 Ianuarie, 2012