Trezindu-mă în zori, o lacrim-am simţit
Şi mi-am adus aminte cât de mult m-ai iubit,
Tu, Doamne, la Golgota, pe nume m-ai strigat
Şi fără să eziţi păcatele mi-ai luat.

Ce preţ fără de seamăn, ce sacrificiu demn
Să strigi la Tatăl Slavei, să n-ai din cer un semn
Şi singur lupta groazei pe cruce sa o porţi
Nepăsători de faţă, cămaşa-Ţi trag la sorţi...


Un ocean de iubire, un Dumnezeu etern
Ce scoate lumea rea din abis si infern
O lume păcătoasa, nerecunoscătoare
Întoarsă de la tot ce este bun sub soare.

Te rog, azi, Tată bun, din suflet să ma ierţi
Accept iubirea Ta, şi vreau ca să mă cerţi
Să mă îndrepţi pe calea ce duce către cer
Decât să stau în rele şi într-o zi să pier.