De ce te legeni, omule?

De ce te legeni, omule,
În al păcatului mare tumult?
De ce alergi în mreaja lui
Şi te înghesui tot mai mult,
Ca să-l cunoşti şi să-l trăieşti
Prin voia firii pământeşti?

Dacă tu-n inimă-ţi îngădui
Să guşti păcatul doar o clipă,
Atunci în toată a ta fiinţă
Vei face-n suflet o risipă
De energii ce spre mai bine,
Te înălţau spre căi divine!

De ce te legeni, omule,
Între-adevăr şi nedreptate?
De ce nu vezi cu ochii minţii
A lumii cruntă răutate,
Care sporeşte şi se-ntinde
Şi tot pămânul îl cuprinde?

E timpul pentru-a cugeta
La viaţa-ţi scumpă, personală,
Spre ce ideal ţi-o dirijezi?
Spre degradare sau spre fală?
Căci să nu uiţi, o viaţă ai
Şi-o poţi conduce către Rai!

De ce te legeni, omule,
Când Evanghelia te cheamă?
De ce tu stai nepăsător,
Şi la Cuvântu-i nu ei seamă?
N-auzi la uşa ta cum bate,
C-ar vrea să intre şi nu poate?

Deschide-I cât mai este timp,
Cât se mai stăruieşte încă!
Răspunde-i cu voie bună!
Ridică-te din bezna adâncă!
Desprinde-te din laţul straşnic
Al întunericului groaznic!

De ce te legeni, omule,
Când de Cuvânt eşti chemat
Să te întorci de la pierzare,
La un-alt scop nobil şi curat
De a-ţi trăi o altă viaţă,
Prin harul ce îţi este dat?

Să ştii că-n Jertfa Golgotei
S-au luat măsuri de-asigurare,
Şi-n bătălia ce-a fost dată
Tu poţi avea răscumpărare,
În Isus Preot şi Împărat,
Cu preţul sângelui vărsat!

De ce te legeni, omule,
Între-a mai fi, sau a nu mai fi
De partea binelui suprem,
Ca răul tot spre a-l osândi
Printr-o viaţă consacrată
Care de Domnu-ţi e salvată?

El Şi-a dat viaţa pentru tine
Ca să te mântuie din moarte,
De viaţa cea nemuritoare
De cerul etern să ai parte,
Să vezi Edenul în splendoare
Plin de minuni strălucitoare!

Flavius Laurian Duverna
28 ianuarie 2012