Este greu cu crucea-n spate,
Cind cel rau mereu doboara!
Cind inima-n piep se zbate!
Cind dusmanii te-nfioara!

Cind e multa ura, pizma!
Intre-ai nostri, frati mereu…
Cind te-ntrebi, care-I pricina?
Cine este? Oare-s eu?

Cind te doare iara sufletul,
Pentru cei, se-s in probleme!
Cind dispare zimbetul,
Acelor frati, ce au durere!

Este greu, cind apasarea,
Azi, pe frate la zdrobit!
Cine-I este apararea?
Dumnezeu din infinit!

Cind inima se imparte,
Si la doi, stapini slujesc.
Cind fratele, e departe,
Si cind numai, il vorbesc!

Si cind si-a pierdut el urma,
De cel rau a fost zdrobit!
Cind el si-a pierdut si turma,
Cine-I cel ce la lovit?

Este greu, sa lasi in pace,
Si sa uiti, ce ai vazut!
Cind al nostru frate zace!
In necaz si-a adormit.

Cind acest, om in durere,
Coborind pe cale-n jos!
Si cind el, avea nevoie!
La-m adus noi la Hristos?


Ne-am rugat, pentru el oare?
Cind pe cale a cazut.
Am cerut noi alinare?
Pentru el de la Isus.

Dar scriptura ne in vata,
Sa iubim cu-adevarat!
Sa-l avem pe-acel in viata,
Pe al nostru Imparat!

Ca cu dragoste, in Domnul,
Sa intoarcem pe sarman!
Chiar de la cuprins si somnul,
Sa nu il numim dusman!

Dar sa ne rugam intruna,
Noi pe toti ca sa-i iubim.
Ca s-avem in cer cununa,
Pe-acel om sa-l intilnim!

Caci rasplata va fi mare!
Celui care sa jerfit!
Pentru frate-le, din departare!
Caci la viata la trezit!

Dumnezeu ne-ndeamna iara
Ca pricini sa nu avem!
Sa lasam ce ne-nconjoara,
Si –nainte sa luptam!

Razbunarea, pizmuierea!
Din inima, sa le-aruncam!
Birfa ,invidia, lacomia!
Ca pe toate, sa le-ngropam.

Dar, sa pregatim noi calea!
Cu ai nostri frati mereu!
Si sa ne-ndreptam privirea!
Spre al nostru Dumnezeu!

Sa iertam pe frati-n Domnul,
Cu tot cugetul iubirii!
Ca sa naintam spre tarmul!
Spre-n Imparatul mintuirii.
… Amin…