Va fi-un amurg

Va fi-un amurg din care tu zorii n-ai sa-i vezi
Si-apoi n-o sa se stie nici locul unde sezi,
Si-apoi se va reface viata alor tai,
Si-apoi o sa se uite c-ai fost pe-aceste cai.

Un fir nu e o panza, o frunza nu-i un pom,
Un strop nu e izvorul – si lumea nu-i un om;
O clipa-i da viata – si-o alta clipa-o ia,
Si totusi viata scurta – ce scumpa este ea!

Nu numai graiu-ti merge in lume prin ce-ai spus,
Graieste si tacerea adesea mai presus;
Din grai si din tacere se-ncheaga-al tau cuvant
Cu care te-asteapta Judecatorul Sfant.

Cand e-Adevaru-n tine poti sa traiesti sau mori
In orice zi sau noapte, in orice-amurg sau zori;
Si chiar de-ai vrea ca lipsa sa nu ti-o simta-ai tai,
Mereu vor curge lacrimi de dor pe-a tale cai.

…Va fi-un amurg din care te duci si tu, c-asa-i
Sortit din lumea asta sa pleci – si sa nu stai,
Dar cand Hristos e-al vietii si-al mortii tale Tel,
Mergi fericit, ca-n capat cu drag te-asteapta EL.

Amin