Dragostea nu-i o idilă
Nici o deşartă amăgire
Nu e nici foc ce se aprinde
Şi-apoi treptat, încet se stinge

Dragostea nu e: "trăieşte clipa!"
Nu e nici un fior ce te cuprinde
Şi-apoi te lasă gol şi amărât
Că ai urmărit un vis pierdut

Dragostea nu e ce-oferă lumea
Sclipiri şi zboruri de clăbuc
Ce-adesea spre-ntuneric duc
C-apoi să ajungi un om pierdut

Dragostea nu este-un vis
Nu-i fericire de nedescris
Dragostea nu-i pământească
Ci este sfântă şi cerească.

Dragostea nu cere arginţi
Nici blănuri multe
Dragostea nu se-mplineşte-n sine
Ci-i de la Tatăl, e virtute.

Dragostea nu-i amăgire,
Nu este goana după vânt
Nici cruntă osândire
Ci e iertare şi iubire.

Dragostea nu-i un sentiment
Ce astăzi înfloreşte
Şi mâine încet se ofileşte
În praf, durere şi uitare.

Dragostea este de la Tatăl
Este mai pură decat toate
E sfânt mărgăritar venit de sus
Şi demonstrat pe cruce de Isus.

Dragostea e cea ce mişcă munţii
Şi care sparge inima-mpietrită
Dragostea este cea ce rabdă totul
Deoarece acesta-i este scopul.