Smaraldele ce Iti curgeau din ochi,
Atunci cand Tu erai pe cruce,
Curgeau de sfartecau tzarana
Facand sa inchege
Urmele ce le-ai lasat,
Atunci cand Tu plangeai pentru cetate.

Ne-ai spus: "Sa nu ma plangeti pe Mine!"
Si ne-am intrebat de ce?
Pana am vazut soarele din nou rasarind
In urma cutremurului de pamant,
Si dupa ce am auzit ca Tu ai inviat chiar din mormant.

Intradevar plangeam!
Stand pe malurile raurilor din Babilon,
Gandindu-ne la racoarea izvoarelor din Sion.
Asupritorii nostri ne cereau sa cantam...si vom canta!
Gandindu-ne ca vom intra-ntr-o zi in Cereasca Cetate,
Nu in acea pentru care a plans al nostru Domn,
Ci-n cea de care El ne-a spus ca vom intra razand.