"Ce este adevărul? a întrebat Pilat
Răspunsul la întrebare Isus nu i l-a dat
Căci arogant și mândru, romanul cărturar
Dorea să-și etaleze al său vocabular.

Isus sta în pretoriu, cu sânge pe obraz
Și interogatoriul continuă și az',
Ce este adevărul? De ce tace Isus ?
Căci El a dat răspunsul în camera de sus.

Nu celor mari și mândri, celor smeriți și mici
"Eu calea-s și adevărul"- a spus la ucenici
Isus e adevărul! Chiar El așa ne-a spus,
De douăzeci de veacuri de când la Cer S-a dus.

Și-n timpurile apuse și-n cele ce-or veni,
Cuvintele Lui spuse mereu s-or împlini!
Filozofii păgâne s-au stins în noaptea grea,
Isus, doar El rămâne. Polara lumii stea!

Sărmana creatură, avidă de a ști,
Cuvântul din Scriptură nu-L poți înlocui
Originea ființei căutând s-o înțelegi
Și-n eprubeta științei enigma s-o dezlegi.

Ai ignorat Cuvântul de Sfânta Carte spus:
Că viața și mișcarea se află în Isus!
Umplut-ai zeci de file cu ipoteze seci,
Cu teorii sterile și postulate reci,

Și n-ai știut că Tatăl de la început a pus
Comorile științei în Fiul Său, Isus.
Tu însuți spui: probabil, nesigur, evaziv -
Isus e neschimbabil, El nu e relativ!

În El sunt certitudini, în El e totul: da!
Eterne altitudini să poți escalada.
Și-n fața morții tale de care te-nspăimânți,
Tu vei căuta o cale pe care să te avânți,

Spre însorite creste, spre zări fără apus
Dar alta nu mai este... afară de Isus!
De vrei să-nfrunți furtuna, în barcă peste râu,
Încinge-te acuma...cu cel mai sigur brâu!