Minuni

De te opreşti din cugetare
Şi-n jurul tău priveşti atent,
Vezi în a Domnului lucrare
Că-n toate El este prezent.

În râuri, mări, şi în oceane,
În munti înalţi până la nori,
Şi-n pajiştile verzi, diafane
Prezenţa Sa e printre flori.

O zi, ea povesteste altei zi
Fără de vorbe, nici cuvinte,
Că-n existenta lor, de-a fi
Prezis e totul, mult nainte.

Şi toate urmează unor legi
Perfect de bine întocmite,
Pe care poţi să le înţelegi
Dacă-n tăcere sunt privite.

Prin ele văd multe minuni
Ce ochii minţii luminează;
E forţa Marii Înţelepciuni
Ce prin creaţie primează!

Căci creind cer şi pământ
Le-a introdus în veşnicie,
Prin legile ce prin Cuvânt
Le-a pus veşnică temelie.

Priveşte izvoarele de apă
Ce din adâncuri clocotesc,
Care de mii de ani adapă
Şi-a lumii sete... potolesc!

Cu-a Sa putere le-a durat
Şi preamăresc în cursul lor,
În murmur paşnic şi curat
Pe Dumnezeu cel Creator.

De-aceea, eternă-nchinare
Cuvine-se Tatălui cel Sfânt,
Şi cerul, şi pământ şi mare
Îl preamăresc, fără cuvânt.

Mărturisesc de-a Sa putere
Care rămâne neschimbată,
Prin măreţia-I, ce nu piere
Şi pentru veci este arătată.

Flavius Laurian Duverna
03 martie 2007