De același autor
Din același album
Versetul zilei
Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Isaia 58:11
Pune-l pe pagina ta
Cumpărătorul de suspine
Autor: Costache Ioanid  |  Album: Taine  |  Tematica: Diverse
Adaugata in 18/03/2006
Convoi de robi mânat cu aroganță
trecea greoi ca un talaz în spume.
Toți  fără Dumnezeu și fără nume,
fără popor și fără de speranță.
Dar toți nepăsători și puși pe glume...

Cu suflet orb, lipsit de conștiință,
treceau spre târg cântând refrene stranii.
Și-n amăgirea fără de căință ,
un singur chip o singură ființă
avea suspinul tragicei pierzanii.

Era o sclavă cu un chip de ceară,
cu ochi amari, cu fruntea încrețită.
Din cuibul părintesc ademenită,
nu lanțul îi era acum povară,
cât visul ei din anii de fecioară.

Mergând prin colb, ea se vedea acasă,
se revedea în dulce amintire,
lucrând la zestrea sfântă de mireasă,
cu gândul dus în zarea vaporoasă,
spre tainicul, neîntâlnitul mire...

Au fost ani dulci în casa cea bătrână.
Și clipele zburau ca o părere.
Dar într-un ceas de seară, la fântână,
îi apăru un prinț...cu grai de miere...
cu pieptul strălucind de juvaiere...
Și ea fugi cu el... ca o păgână. 

Apoi... curând, ca sclavă de vânzare,
porni-n convoi pe drumuri neîntoarse.
Pe când măicuța ei, cu pleoape arse,
o căuta prin târguri si oboare.
,,Fetița mea... neprihănită floare...''

,,Vai, ce-am făcut!'' șoptea în lacrimi sclava.
,,Cum de-am crezut minciuna care-mbată?
Cum n-am simțit în cupa ei otrava?
Dar adevărul, adevărul unde-i?
Ah, adevărul, Doamne, când se-arata?
O, adevărul...e un vis...

                    Dar iată,
oprit în drum, un tânăr o privește.
Se uita lung la ochii plânși feciorul.
Suspinul ei îl prinde ca-ntr-un clește.
El face-un semn. Convoiul se oprește.
Din nori de colb se-arata negustorul.

O liniște ca de mormânt se face.
,,Ce preț?'' întrabă tânărul în șoaptă.
Pe fața lui e-o milă și o pace.
El dă o pungă omului rapace.
Dar omul-șarpe râde și așteaptă.

Cumpărătorul mâna-n brâu și-afundă.
Și pungile răsar fără zăbavă.
Se uita lacom vipera hulpavă.
Copila-ncearcă taina s-o pătrundă:
Atâta aur pentru o biată sclavă?

Deodată negustorul, om de piață,
pe tânăr de un umăr îl cuprinde.
,,O inimă pe aur nu se vinde...''
îi spune-ncet. ,,Da, mila ei te prinde.
Suspinul ei... te doare și te-ngheață.
Ei bine... iată... viață pentru viață!...''

Stă tânărul și un cuvânt nu spune.
Și nimeni nici o șoaptă nu îngână.
Căci n-a mai fost asemenea minune.
Iar sclava simte-n suflet o genune.
Se leagănă și cade în țărână.

Când se trezi... era în libertate.
Pe ulița cea larga, negustorul
pornea din nou cu sclavii prin cetate.
Și-n locul ei, în lanțuri sângerate,
era lovit cu biciul... salvatorul.

,,Cu prețul vieții lui?...dar cine-i oare?''
șoptește fata-n plâns, smulgându-si părul.
Și-un tinerel de undeva răsare...
,,Cum nu știi cine-i?''
            ,,Nu știu.''
                    ,,Adevărul.''

Vai, adevărul... printre sclavi... pe uliți...?
Convoiul piere-n zări halucinante...
Iar fata vede-acum pontifi, bacante,
atleți cu lauri, cavaleri cu suliți
și nobili cu sclipiri de diamant.

''Sunt liberă... Și viața-mi stă in față
Desfășurându-și toata strălucirea.
Dar, ce ciudat! oriunde-arunc privirea,
vad numai măști pe suflete de gheață.
Sunt liberă. Dar unde-i fericirea?''

Și-atunci porni în lume. Dar Cuvântul
o întâlni deodată prin ogoare.
Căci ea văzu un om cu chip de floare
trăgând un plug ce răscolea pământul.
Și El spunea o taină, o chemare...

,,Veniți  la Mine, voi cei fără tihnă,
veniți să ducem jugul împreună
și veți afla în suflete odihnă;
Căci jugul Meu e pace și cunună''!

Era cumpărătorul de suspine...
Cel ce-a plătit cu viața. Adevărul.
Iar fata alergă să I se-nchine
și, ca ștergar, să-și despletească părul.

Și-n jug cu El, află ea fericirea.
Căci adevărul sfânt te face liber,
ca, liber, să primești sau nu IUBIREA!


Comentarii
Adaugă comentariu
Raportează o problemă
EL INCA NE MAI IUBESTE LA FEL CA IERI ,AZI SI LA F
..alergam prin aceasta lume care zicem ca este infectata de pacat...si pe buna dreptate asa este;intalnim la fiecare pas oameni care zac in mocirla pacatului si in loc sa ne aplecam cu dragoste spre ei si sa le vorbim inimilor cu bunatate doar le spunem in fata ca ar trebui sa se pocaiasca dar in spatele lor ii barfim si ii dispretuim neintelegand ca prin aceste lucruri doar sucim si mai mult cutitul in rana fara sa vindecam...intotdeauna omul care este cazut nu trebuie judecat trebuie doar ajutat..aceasta poezie zugraveste actul suprem pe care DOMNUL ISUS l-a indeplinit la GOLGOTA pentru aceasta omenire si inca odata arata ca de mult ne-a iubit...merita sa fie citita..si chiar recitata...
Adăugat în 19/01/2009
...
este frumoasa aceasta poezie ... in ea se cunoaste sufletul lui Isus,rascumparatorul nostru
Adăugat în 28/11/2009
si eu am fost cumparata.. RASCUMPARATA Doamne, iti multumesc mult! poezia e frumoasa, ne putem regasi cu toti in aceste versuri;
Adăugat în 31/07/2011 de floridinmaracineni
eu am gasit aceasta poezie sub titlul INELUL in volumul Porumbite albe DAR sunt cateva versuri diferite fata de poezia Cumparatorul de suspine din volumul Taine de acelasi autor
Adăugat în 01/08/2011 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 4331
  • Export PDF: 55
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 4
Opțiuni