Mai lasă-ți iarna-n urmă și gustă fericirea!
De ce-ți adori calvarul? De ce-l păstrezi în piept?
Trec clipe și trec veacuri, te-așteaptă înnoirea!
Tu stai ca cei ce sufăr și moartea o aștept!

Legat de mâini, prin voie, îți scrii în zile noapte.
Uiți fructul pur de pace, de dragoste și dor.
Prea trist, pe-a vieții cale, suspine-ți trec în șoapte,
Privind mereu la spinii ce greu rănit te vor!

Aruncă-ți grija-n lături și rănile-n pustie!
Fii viu pe calea vieții! Fii viu cu Dumnezeu!
Trăiește fericirea și bea din Apa vie!
Pe drumul lung al vieții, sunt flori și spini mereu.