Mai stai (sonet)
Autor: Viorica Mariniuc  |  Album: In principio erat verbum...  |  Tematica: Laudă și închinare
Resursa adaugata de vimara62 in 28/07/2017
Rămâi, divină Umbră, pe mâna mea cea dreaptă
Şi să păşesc prin Tine, uşor ca un levit
Ce-a-mbrățişat altarul, apoi s-a mistuit
În sfintele arome de vin şi turtă coaptă.

Inspiră-mi rugăciunea cu care Te-am zărit
În cer de nemurire şi, treaptă după treaptă,
Să capăt dor de Tine şi-o inimă-nțeleaptă,
Eu, cel salvat de moarte, pierdut şi regăsit.

Mai stai şi-mi frânge teama de-a deveni nebun,
Uitând de-a Ta iubire, mergând prin țări străine,
La dumnezei de piatră și lut să mă supun.

La rând cu Universul, venit să Ți se-nchine,
Aştept să- ntrebi de mine, iar eu, flămând, să-Ți spun:
Mai stai de mă sfințește; şi-apoi... rămâi cu mine!
Un admirabil sonet inspirat, gandit si lucrat, precum o padure de simboluri pe care trebuie sa le cunosti spre a nu te rataci printre arbori. De pilda conceputul "divină Umbră" cred ca duce la invatatura teologica Areopagica dupa care ajungem la cunoastrea lui Dumnezeu, nu prin afirmare, ci prin negare a calitatilor si manifestarilor antropomorfe atribuite lui Dumnezeu pana ajungem la adevar, la esenta divina. Astfel poeta il cauta pe Dumnezeu din treapta in treapta pana capata o "inima inteleapta": "Inspiră-mi rugăciunea cu care Te-am zărit/În cer de nemurire şi, treaptă după treaptă,/Să capăt dor de Tine şi-o inimă-nțeleaptă,/Eu, cel salvat de moarte, pierdut şi regăsit." Sincere felicitari.
Adăugat în 28/07/2017 de marin2016
Statistici
  • Vizualizări: 749
  • Export PDF: 1
  • Favorită: 2
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni