Vremea Praznicului
Autor: Ioan Hapca  |  Album: Reflecții  |  Tematica: Paște
Resursa adaugata de Ioanhapca in 13/07/2017
Vremea Praznicului

„Vremea Praznicului” este și în curtea Templului
Stă Isus cu ucenicii și norodu-n jurul Lui
Deschizându-le Scriptura și zăgazul Cerului,
Pentru-a vindeca de boale sumedenia de persoane
Istovită de tradiții, obiceiuri și canoane
Iar în față, cărturarii întinzând zeci de capcane
Cu-o credință străjuită după chipuri de „icoane”.

Dar Isus le spune-o pildă, poate, poate-or înțelege
Mila, dragostea, iubirea și Sfințenia din Lege
Ce-A venit să-i izbăvească din păcat și făr'delege
Și prin toate Taina Vieții, minții lor vrea s-o dezlege,
Răscolind cu vorba-I blândă înțelesul neînțeles,
Care îndreaptă tainic rostul Sensului ce n-avea sens,
Prin Porunci neînțelese, însă pline de înțeles.

Unii-I ascultau cuvântul din pricina pildelor
Alții, fiindcă-ar vrea să vadă „minunea minunilor”,
Alții, fascinați să-audă tocmai „taina tainelor”,
Însă unii-I prindeau rostul și întreg sensul vorbelor
Și-l sorbeau într-un răsuflet în suflarea minții lor.
Azi, privind auditoriul, oamenii ce-i întâlnim,
Sunt ca cei veniți la Praznic, atunci, în Ierusalim;

Toți aud Cuvântul Vieții rostit în urechea lor
Dar puțini Îl strâng în inimi pentru vecii vecilor
Definindu-și în El scopul rostului mântuitor.
Totuși, Bunătatea Sfântă nu lipsește niciodată,
Ea-și relevă armonia peste lumea întunecată
Arătând spre Slava care nu poate fi măsurată,
Cu îndurare cert divină, simplă și nemăsurată.

Într-o mantie diamantină Harul strălucirea-și poartă
Și Dragostea, o regină în Lumină îmbrăcată
Se prezintă tuturora cu Puterea-i nestemată,
Cuvântul se împlinește, Taina se relevă toată,
(Chiar de mulți O ignorează, totuși, unii, O așteaptă!)
Căci „mai e puțin din noapte” și „Lumina Se arată”,
Dar Se-arată așa cum Este, nu la fel ca altădată...

O, cu credință străjuită în inimi, spre Cer privim,
Că-așteptăm marele Praznic și Noul Ierusalim,
Dovedind Domnului veșnic căci cu fapta Îl iubim
Și-I sorbim într-un răsuflet Cuvântul să-L împlinim,
Îl vestim cu pasiune printr-un trai armonios
Și călăuziți de Duhul îi dăm glas cât mai frumos
Atingând a' lumii pleoape cu-al Lui susur luminos;

Încă-i dragoste, îndurare și harul strălucitor,
Încă Se relevă Domnul; Miel și Leu Izbăvitor,
Îndurarea-un plin revarsă peste starea tuturor,
Dragostea și pacea sfântă fac al lumii înconjor,
Încă-i turma și pășune, „ape dulci” și Bun Păstor
Dar aproape este vremea Marelui Judecător
Pentru cei nepăsători și cu duh respingător!

Vremea „Praznicului” este, mai aproape și-auzim
Cum cel rău mai tare urlă dar și cum să ne păzim,
Trist e doar că prea puțini spre sfințire năzuim!
Și, privind auditoriul, ne mirăm căci întâlnim
Parcă tot aceiași oameni de-atunci din Ierusalim;
Unii ascultă atent dar pleacă și nu vor să-i mai privim,
Alții urmăresc să pună curse la tot ce vorbim...

Doar puțini ascultă Glasul într-un spirit sfânt de turmă
Care-și cunoaște Păstorul și Îi calcă strict în urmă,
Puțini pasc cu bucurie și mulți în pășune scurmă
Ca să strice bucuria, căci e vremea cea din urmă,
Însă bucuria aceasta e de Sus și nu se curmă...
Ci din contră, zilnic crește ținând sufletu-n reformă
Căci această bucurie-n „proslăvire” ne transformă,

În „proslăvire” pentru Acela care-n slava Lui ne îmbracă
Să uităm pe totdeauna starea noastră cea săracă!
El ne-A pregătit un „Praznic” și cu noi vrea să petreacă
Nu o zi, ci-o veșnicie! Numai nu lăsa să treacă
Clipa aceasta în care El un om nou vrea să te facă!
Strânge-I în suflet Cuvântul, smerește-te și te împacă...
Nu-L lăsa să plece trist că nu-i timp să mai întoarcă...

27/04/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
O simfonie de invataturi sfinte si de intelepciune; fie care vers sau pereche de versuri cuprind esential rostul credintei, sperantei, dar mai ales al iubirii, a invataturii Mantutorului: "Dar Isus le spune-o pildă, poate, poate-or înțelege/Mila, dragostea, iubirea și Sfințenia din Lege/Ce-A venit să-i izbăvească din păcat și fărdelege/Și prin toate Taina Vieții, minții lor vrea s-o dezlege... Un poem narativ, bogat in sensuri si semnificatii care trebuie citit si recitit, studiat analizat. De mare folos celor care iubesc intelepciunea divina si vor sa-si improspateaze cugetul cu idei noi crestine pentru minte si suflet. Sincere felicitari.
Adăugat în 14/07/2017 de marin2016
Poemul pune în valoare adevăratul scop al Domnului Isus pentru care El a mers de bună-voie la cruce. Căutarea omului poate fi diferită, în timp ce unii ascultă, înţeleg, acceptă oferta mântuirii, alţii aleargă cu braţele deschise spre ilicitele plăceri ale vieţii alegând calea pierzării, deşi siguranţa pe care le-o poate da Isus Mântuitorul nu o poate absolut nimeni oferi, cu toate că, aşa cum ne este aratăt la început 'Toţi aud Cuvântul vieţii rostit în urechea lor'. Finalul poemului ne asigură căci bucuria venită de sus poate împleti armonios viaţa omului cea nouă venită prin Isus cu Divinitatea. Întrebarea este dacă noi acceptăm sacra bucurie ori pe cea trecătoare, pământească... timpul nu e garantat pentru nimeni căci va putea cumva căpăta aici pe pământ o altă dimensiune! El este strict hotărât,el are hotare ca toate celelalte lucruri minuţios hotărâte de Dumnezeu, şi tot ce scrie în Scriptură se va împlini. Vă mulţumim frate Ionică de superba lucrare împărtăşită cu noi cititorii, spre slava Domnului.
Adăugat în 14/07/2017 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 4164
  • Export PDF: 8
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni