Ce s-ar întâmpla de-n lupte,
S-ar trimite oameni slabi?
Inamicul să-l înfunte
Nu pot numai cei ce-s bravi!

Cum ar fi, dacă-n armată,
Ar fi doar oameni de rând?
Opoziția înarmată
Nu i-ar pune la pământ?

Spune-ți, ce s-ar întâmpla,
Dacă-atunci când e război,
Ostașii s-ar panica
Și-ar vrea să dea înapoi?

Mai sunt și învinși, desigur
Nu toți sunt învingători
Însă-un lucru îl știu sigur,
Luptele sunt pentru luptători!

Ei, vedeți, și pocăința
Este-o luptă, asta-i cert
Până vine biruința
Să fii înarmat, alert!

Este-o luptă-a straduinței.
Inamicii?! Vin mereu!
Însă-n lupta pocăinței
Cu noi este Dumnezeu!

Știu că este greu să lupţi.
Cine-a zis că e ușor,
Să urci munții cei abrupți
Când atâtea răni te dor?

Până când prin încercări,
Va fi-ngăduit să treci?
Când vei da de vindecări?
Când vei da de ape reci?

Până când pe-un câmp de luptă,
Zilele-ți vei număra?
Cât vei sta pe panta-abruptă?
Atât cât Domnul va vrea!!!

De te-ai pocăit, dar ai
Numai zile ce-s ușoare
Prea liniștit să nu stai
Să-ți pui semne de-ntrebare.

Vă spun cu inima ruptă
Pocăința nu-i doar vară.
Pocăința e o luptă
Ce n-a fost nicicând ușoară!

Dar, cu noi e Dumnezeu!
El, să știți, nu va lăsa
Niciodată mai mult greu
Decât îl putem purta.

Să luptam lupta cea bună,
Cu Dumnezeu vom fi învingători!
Fie ca toți să primim o cunună
Ce atestă că am fost în lume luptători!