Gânduri ...
Încep s-astern pe o hartie,
Gânduri ce mă apăsa greu.
Si inima parca mă îmbie
Să scot ca dintr-o visterie,
Doar gânduri bune,
Dar nu-i asa; ce pot a spune ,
Că-n inima nu toate-s bune
Si nu sunt toate cum vreau eu.
Trăiesc, mă lupt să fac doar bine.
Dar văd cum trupul ăsta slab,
Mă ține ades legat de glie.
Ca și cum aș sta aici mulți ani, o mie,
Și mă întreb: de ce în mine,
Nu sunt puterile divine
Să mă avant spre veșnicie,
Să ancorez la țărmul alb?
Privesc, și văd cum toate-n lume,
Au drumul lor, destin proscris.
Totul se-ndreapta în genune,
Fără un rost sau scop anume.
Și suflete, ca un tăciune,
Ce nu sunt la păcat imune ,
Dar ieri gândeau cu rațiune
Astăzi se-ndreaptă spre abis.
Oftez... si inima, iarăși îmi spune,
Să scot din visteria mea
Tot ce-am mai bun, Doar gânduri bune,
Să las orice amărăciune.
Căci tot ce văd in astă lume,
Este perfid, putreziciune,
Dar într-o zi, în altă dimensiune,
Mă vei chema la dreapta TA.
Această poezie mi-a fost dată de Dumnezeu,ca o cercetare personală, în orele târzii ale unei nopți. Aceste versuri au intetit dorința de ai semăna Creatorului , au reaptins în inima mea dorul de a fi cu El. De aceea, prin publicarea poeziei nu s-a urmarit viralizarea ei ci ea a fost publicată cu dorința și speranța de a produce în inimile cititorilor aceleași sentimente sfinte. Amin