Motto: ""Isus a luat cuvântul și le-a zis: 'Aveți credință în Dumnezeu!' Adevărat vă spun că,
dacă va zice cineva muntelui acesta 'Ridică-te și aruncă-te în mare' și dacă nu se va îndoi
în inima lui, ci crede că ceea ce va zice se va face, va avea lucrul cerut."" Amin!
Marcu 11:22-23.

Scrie în Scriptură despre un tată
Care și-a luat băiatul și l-a dus
Să-l vadă ucenicii Domnului Isus,
Că-n el era un duh rău și necurat
Și i-a rugat să-l scoată din băiat,
Dar ucenicii n-au putut să-l scoată.

Atunci, înaintea lui Isus - căzut -
Cerut-a îndurare sărmanul tată
Și Isus, milos, l-a vindecat îndată;
Iar ucenicii, mai apoi, L-au întrebat:
"Doamne,de ce pe duhul ăsta necurat
Să-l scoatem, noi nu am putut?"

Isus a zis:"Ați încercat, dar în zadar
Că duhului, de voi nu i-a fost frică
Fiindcă credința voastră este mică;
Or, nimica nu v-ar fi cu neputință
Dac-ați avea în voi credință
Cât un grăunte de muștar!

De-ar zice cineva acestui munte:
'Ridică-te de-aici și-aruncă-te în mare'
Făr' a se-ndoi ci, cu încredințare
Că ce va zice el, și ceea ce-și dorește,
Prin credința lui, se și-mplinește,
Și muntele acela are să-l asculte."

...................

Citind întâmplarea, întreabă-te acum:
Prin cuvintele Sale pe care le-a spus,
Despre care munte vorbește Isus?
De unul de piatră cu falnice piscuri
Sau muntele acela de temeri și grijuri
Care zi de zi ne apare în drum?

De încercările la care omu-i supus,
Pe care vrăjmașul le scoate în cale:
De suferințe și chinuri, durere și boale,
De greutăți și necazuri, neajunsuri ivite
Și peste toate-un morman de ispite...
De muntele acesta vorbește Isus.

De nu ai credință, nu ți-e ușor
Să treci peste munte pe-nguste cărări,
Nici să răzbești prin desiș de-ncercări;
Urcușul e greu și puterea-ți slăbește,
În sufletul tău neliniștea crește...
Doar duhul se roagă cerând ajutor.

Și Domnul ne spune că noi, fiecare,
De-am avea cât bobul de muștar credință,
Și nu ne-am îndoi - cerând cu stăruință,
Ca văduva aceea, nedreptului judecător -
Muntele de griji ne-ar fi ascultător
Aruncându-se numaidecât în mare.

Să batem, așadar, la Poarta Îndurării;
Să cerem Domnului 'Mărește-ne credința!'
Și stiind că dreapta Sa câștigă biruința
Să ne plecăm mai des genunchiul la pământ,
Să nu fim tulburați și împinși de vânt,
Asemănându-ne cu valurile mării.

Domnul ascultă ruga bunului creștin
Și munții vor ajunge șesuri nesfârșite,
Drumurile zgrunțuroase vor fi netezite
Și văile plângerii fi-vor astupate,
Cărările strâmbe, toate îndreptate;
Și orice făptură de pe-acest pământ
Va vedea mântuirea Dumnezeului Sfânt
Și va striga cu bucurie 'Aleluia! Amin!'