Cu inima zdrobită de cele întâmplate,
Cu capul plecat și cu gandul dus
Ținând în mână-un coș cu miresme aromate
Se îndreptata grabită Maria spre Isus.

Și trecând mereu de la gând la gând
Pe cele ce-o-însoțeau le mai întreba:
Cine ne va rostogoli piatra de mormant
Căci, vai, cu siguranță este foarte grea!

Când au ajuns acolo au fost înmărmurite
În peștera cea rece erau numai veșminte
Caci piatra de mormânt era rostogolită
Nici urma de Isus! Ostașii-atunci se-agită!

Și în învălmășală doi îngeri se arată:
"Isus a Înviat, cum va spuse-odată!
Și cât ai cauta sa-L găsești n-ai să poți
Pe Cel ce este Viu între cei ce-s morți.

Când au auzit minunata veste
Apostolii-au crezut c-aceasta-i o poveste.
Petru s-a sculat și-a dat iute ocol
Să vadă mormântul cu-adevarat e gol?
Dar s-a 'ndoit degeaba fiindcă în mormânt
Sunt doar fâșii de pânză lăsate pe pământ.

După ce Petru la frații Lui s-a dus
Iată ca acolo s-a arata Isus.
Și fiindcă nu credeau aceasta întâmplare
Isus atunci le-a zis: " Dați-mi de mâncare!

Mormantul este gol, mormantul e pustiu
De-atunci Isus Hristos veșnic va fi viu!
Și dacă e Viu, e aici în adunare
Rana ce-o are-n palme, poți s-o sițmi tu oare?

O jertfa așa prețioasă, un dar atât de mare,
O cruce-însângerată, lacrimi și sudoare...
Însa finalul este unul glorios
Fiindcă dragii mei, a înviat HRISTOS!