Se-aude-n ușă o bătaie
Deși e noapte. . . e târziu. . .
Afară ninge, bate vântul
Sunt treaz? Visez? Nici nu mai știu. . .
Din nou se-aude. . . Cine bate
Așa târziu la ușa mea?
E poate-un călător ce caută
Popas în noaptea rece, grea
Sau poate un vecin să-mi ceară
Un colț de pâine sau un leac. . .
Rămân pe gânduri. . . E târziu
Ce pot să spun? Ce pot să fac?
Se-aude iar. . . cobor grăbită
Din așternutul primitor
Și ușa o deschid încet
Privind afară-ntrebător. . .
Dar nu e nimeni. . . doar o creangă
Ce-a frânt-o vântul din cireș
Se legăna bătând la ușă
Și m-a făcut afar să ies. . .
Încă o dată mai privesc
Atentă împrejurul meu
Dar nu e nimeni. . . doar minunea
Lăsată-n dar de Dumnezeu:
O mare de sclipiri. . . de alb. . .
Un joc al fulgilor de nea
Ce-mi dau divine sărutări
Când cad timizi pe fața mea. . .
Dar frigul mă cuprinde-n brațe
Și intru-n casă. . . patul cald
Mi-așteaptă trupul zgribulit
Să-l poarte-n vise de smarald. . .
De somnul care vine-ncet
E doar un gând ce mă desparte:
Îți mulțumesc Părinte bun
De-aceste clipe minunate!

Vulcan-10-02-2017
Mary