La 11 ani de Resurse Creștine, avem nevoie de tine!

Citește
Grădină minunată, peste al tău nimb
Autor: Toma Coca  |  Album: Iubire infinită  |  Tematica: Paste
Resursa adaugata de cocatoma in 17/02/2017
                        Grădină minunată, peste al tău nimb.
Grădină minunată, peste al tău nimb,
A fost aruncată tăcerea, ca de plumb.
Ramurile se întind...vor să te cuprindă;
Să-Ți aline durerea, inima mâhnită.
În genunchii, de-o stâncă rezemat,
Vorbești cu -Tată-L Cel Preaînalt -
Pe roca rece, cad lacrimii fierbinții...
Cu umilință trimiți spre ceruri - dorinții.
Printre crengii rebele, luna se furișează,
Răsfirându-și tentaculele, să Te-ncălzească cu-o rază.
Trupul obosit,brazdat de încercării,
”Tu Fiul Cerului”!...Azi plângi.



Stingher oftat, nimeni nu-l simte.
Pe obrazul trist, o lacrimă se prelinge...
Îndurerat, ruga trimite spre cerurii...
- O!...Tată!..Îndepărtează paharul durerii.
Dar...Cerul nu vrea să răspundă.
Proroocia scrisă pe pair, trebuia împlinită.
În inimă urmele durerii, sunt adânci, și dor.
Cerul e negru, și adună, nor, după nor.
O apăsare grea, ca de bocanc,
Strivește speranța, cu greutatea unui tanc.
Iar ruga de altădată, cu parfum de cais,
Acum a rămas doar - pragul spre Paradis.



Trădarea statea-n umbră, -IUDA- în mare fală,
Treizeci de arginții, zurnăiau în a sa tolbă,
Din când, în când, venea clipa de îndoiala,
Dar în el mândria , era cadență de gală.
Uitând iubirea, blânzilor ochii de altădată,
Ce acuma era îngenunchiată, tristă și goală.
Isus, stingher, tristețea-și ascundea,
Iluzia salvării ...nu ma-i scânteia.
Atunci sa ridicat, a îmbrățișat - SPERANȚA-
Și aștepta supus, hărmălaia și hoarda...
Ar vrea să cuvinte,dar tăcerea sa ascuns,
În colț de codru, vorbea fără glas.



Apostolii s-au speriat, cu toții au fugit...
Iar El spre osândă, pășea hotărât.
Singur în noapte, de ai Lui părăsit,
Căci toții, nu au vegheat, au adormit.
Ar fi dorit, să fie cu El, în părtășie,
O noapte alături, în rugăciune,
Acum, ruga, purta pas, cu pas,
Dar ușa Cerului, închisă a rămas.
Ce rană grea!...Durerea dezamăgirii!
Singur, părăsit, pe drumul jertfirii.
Atâtea taine, în jertfa-i se ascundea,
Și atătea ușii, i se închidea.



Atâtea porții i se închideau în față,
Atâtea lacăte ferecate.- Pline de rugină,
Atâtea așteptări, să se îndure cineva,
Și atâta încredere în ai Săi avea.
Dar, calea-i era pecetluită de-o vreme rea,
Pe cruce paharul amar - Să-L bea.
Răstignit:- Tu Fiu de Dumnezeu!
Pentru păcatul tău, păcatul meu,
Dar a tăcut, a suportat,
Cu iubire-n ochii pe toții ne-a iertat.
Pe cruce a murit între tâlhari,
Dăruind omenirii!...Mântuirea în - DAR.-


                                                ALGHERO/17/02/2017
Comentarii
Adaugă comentariu
Raportează o problemă
Sa nu uitam niciodata lacrimile si jertfa Domnului nostru, sa nu uitam niciodata gradina durerii unde Domnul s-a rugat pentru noi, sa fim intelepti sa urmam pe calea lui cea buna si dreapta. Domnul sa va binecuvinteze pentru acest frumos pasaj biblic care ne aduce aminte de tot ce a facut Domnul pentru noi oamenii.
Adăugat în 18/02/2017 de florenta.sarmasan
Statistici
  • Vizualizări: 110
  • Comentarii: 1
Opțiuni