Păstorul cel adevărat!
Autor: Florența Sărmășan  |  Album: Cu Domnul, pentru totdeauna!  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de florenta.sarmasan in 24/01/2017
Păstorul cel adevărat!


Plină de frunze și de spini,
Mieluța ce a mers din turmă
Tot rătăcea prin mărăcini...
Și nimeni nu-i dădea de urmă

Tristă era și înfricoșată
Și se mira de-al ei curaj,
Ce a gândit, așa deodată,
Să se avânte în necaz?

Păstorul ei, era departe...
Era trist și îngrijorat
Se tot gândea, cum de se poate
Pe ea, ca să o fi scăpat?

Unde ar putea oare să fie
Mieluța Lui cea preaiubită?
E pe vreun câmp și stă pustie,
Sau este moartă, sau rănită?

De cel rău, dușmanul temut
Care la toți viața le fură,
De cel care aleargă mult
Ce la nimic, n-are măsură

Și liniște n-avea Păstorul
Ca să mai stea cu turma Sa,
Mieluței Lui, Îi ducea dorul
Gând să aștepte, nu avea.

Întreaga turmă a lăsat-o
Și a pornit prin mărăcini
Și peste tot a căutat-o
Era încărcat și plin de spini

Și în prăpăstii a coborât
Chiar sus, pe creste S-a urcat
El mult S-a dus, a obosit,
Dar, nu era descurajat.

A mers pe unde El credea
Că ar putea să o găsescă
Tot, cu răbdare cerceta
Căci nu voia s-o părăsească.

Știa despre dușmanul rău
De ar găsi-o, s-ar sfârși...
Căci fără să îi pară rău
Pe loc, viața i-ar nimici

Păstorul era obosit
De atât de multă căutare
Însă din drum nu S-a oprit
Fiindcă dorea a ei salvare,

Chiar dacă ea, n-a ascultat
De al Său glas mângâietor
Chiar dacă s-a îndepărtat
De ea, Îi era tare dor

Căci de micuță a crescut-o
Și tare mult o mai iubea
Se tot gândea, ce a păscut-o
De-a plecat din turma Sa?

Oricum, El îi va da iertare
Dacă e vie și-o găsește,
Mărinimos, plin de îndurare
Este a a Lui și o iubește

El chiar și turma a lăsat-o
Ca viața ei, să o salveze
Dușmanului nu ar fi dat-o
Chiar de ea n-a vrut să-L urmeze

Târziu de tot, chiar înspre seară
El pe mieluță a găsit-o.
În brațe ea a vrut să-I sară
Iar El, cu dragoste a primit-o.

Și chiar deloc nu a mustrat-o
A strâns-o doar la pieptul Său
Și de ciulini a curățat-o
Apoi, a răsuflat din greu...

Ce bine c-a găsit-o vie
N-a dat dușmanul Său de ea!
E a Lui, și a Lui are să fie
Ea, cea mai dragă mielușea!

Iar El, Păstorul cel iubit
S-a întors, în brațe o aducea
Și turma apoi, Și-a întregit
Și o veghează, pururea.

Amin

Câmpia Turzii, 10 ianuarie 2017




O frumoasa versiune a "mioritei", o miorita crestina, unde Pastorul lasa turma sa gaseasca oaia cea pierduta sa o readuca in turma Domnului: "Iar Păstorul cel iubit/S-antors în brațe cu ea/El turma și-a întregit/Și-o veghează pururea"/ Felicitari.
Adăugat în 24/01/2017 de marin2016
Foarte frumos scris căci într-adevăr, asemeni păstorului îngrijorat de soarta oițelor lui, la fel și Dumnezeu nu lasă pe nici unul din sufletele ce au încheiat sfânt legământ să piară. Cred că mulți dintre noi, cititorii ne putem regăsi în acest mesaj major al dragostei Sale necondiționate. Fii binecuvântată sora pentru întreaga ta lucrare, pentru tot ceea ce aduci pe altarul de jertfă al Domnului, pentru aceste lucrări versificate deloc de neglijat căci, în aparenta lor simplitate, ele de fapt curg spre cititor într-un mod ușor de asimilat, asemeni mesajelor scripturale unde este utilizat la loc de cinste un limbaj pe înțelesul tuturor. Spor în lucrare pe mai departe și Dumnezeu să te ajute.
Adăugat în 04/02/2017 de floridinmaracineni
Glorie, mărire și slavă veșnică Păstorului Cel bun!!! Frumoasă poezie, înduioșătoare dar și plină de har și putere sfântă. Domnul să vă binecuvânteze.
Adăugat în 04/02/2017 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 914
  • Export PDF: 5
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni