Christos mi-e Prunc născut...

-Marie,
Tu, care-ai privit de-atâtea ori, ceru-nstelat,
În puritatea de fecioară,
Pe Dumnezeu în rugă L-ai chemat,
Gândit-ai vreodată, ți-ai imaginat,
Ca din lumea toată să fii aleasă, onorată,
Să porți numele de: Mama Fiului de Împărat,
Dintre fecioare, cea mai binecuvântată?
Gândeai că pentru-așa minune și onoare,
Vei fi înjunghiată, alungată,
Cum n-a fost nimenea sub soare?
Știai că, a fi mamă de Dumnezeu
Este atât de minunat
Dar, vei umbla cu sufletul atât de-ndurerat?
Îmi plec privirea înaintea suferinței tale și
Chiar dacă sunt mamă și mi-e bine,
Eu recunosc, cu sufletu-mi plecat,
Că nici o mamă n-a purtat atâta suferință
Pentru Prunc și n-a trăit așa multe suspine...
Că lacrimile care le văităm aicea pe pământ,
Sunt palide și nu ating adâncul, profunzimea
Ce-ai plâns-o în Golgota alăturea de El
Să fie bine pentru toată omenirea.

*************
Se-aud colinde-n depărtări
Și mulți, mulți, Pruncului Îi cântă:
-Bine-ai venit, bine-ai venit iubite Prunc!
Trăiesc cu ei sfânta colindă.
Mă bucur sfânt când îi aud,
'Nconjor ieslea-n duh cântând,
Mă prind de El, de sfântul har,
Christos mi-e Prunc născut, îmi e altar.

20 decembrie 2016
SandaTulics