Când arzi în rugăciune, în rug nemistuind,
În flăcări de Iubire suspini în Susur Blând,
Atunci ridici privirea și vezi Cerul deschis,
Săbii de foc te lasă să intri-n Paradis,
Pe o cărare-n rouă, cum nu-i pe pământ jos,
Te întâlnești cu Mielul, Domnul Isus Cristos.

Când mâna ți-e întinsă spre văduvă și-orfan,
Spre cel în suferință, spre cel lipsit, sărman,
Atunci chiar Domnul vine, te ia de subsuori,
Te-nalță-n Bucuria de dincolo de nori,
Îți poleiește fața cu Razele de Soare
Și îți leagă rana, nimic nu te mai doare.

Când umbli pe cărare în faptele sortite,
Aduni în Cer comori, înșirui mărgărinte,
Curg binecuvântări cu ploile de Har
Și toată osteneala nu-ți este în zadar,
Călăuzit de Domnul nu pierzi nici nu greșești,
Mergi pe cărarea vieții spre ulițe cerești.

Când îți așezi căminul pe brațul Domnului
Și îți aduci povara, o lași la Crucea Lui,
Ca șoimul te înalți până în zări, departe,
Te-așezi pe vârf de munte și vezi Noua Cetate,
Ți-e limpede privirea ca ceru-nseninat
Și știi că Domnul poate să crească ce-ai plantat.

Când aduni pietre scumpe, când zidești pe Stâncă
Iar Dragostea te umple înaltă și adâncă,
Lucrarea ta rămâne trainic, în picioare,
Nici apa și nici focul nu pot să o doboare,
Isus Cristos, El, Domnul se bucură de ea,
Ești un urmaș al Lui, un rod din Golgota.

Când crezi în Dumnezeu și voia Lui ți-e dragă,
Când Lui Isus Îi dai inima ta întreagă,
Îți împlinești menirea, desăvârșit vei fi,
Te-așteaptă veșnicia-n nespuse Bucurii,
Primi-vei moștenirea, rob bun și credincios,
Stăpânul te așează la dreapta Lui Cristos.