Ți-ai cercetat curând inima ta frate
Mai este-n ea ceva? De dragoste mai bate?
Dacă o ai în piept doar te ține viu
Toarnă-n ea iubire până nu-i târziu!

Să-ți spun despre suflet, știi de ce te doare?
Fiindcă nu-l pansezi,când suferi, cu iertare
Și dacă iartă-mã îți vine greu să zici,
Sufletul devine plin de cicatrici.

Dar oare mintea noastră cu ce ne este plină?
Cu forfota lumească sau cu pace divină?
Daca ne gândim la lucruri trecătoare
Când ele vor trece, noi vom ramane oare?

Inima, sufletul și mintea, la ele să veghezi
Caci se pot păta mai iute decât crezi.
Dar când devin murdare, un lucru nu uita
Isus Hristos Mesia, le poate curăța.

Și după ce-s curate, să ai grije de ele
Lasă-te de păcat și de fapte rele,
Dacă-ntr-un moment când haina ti-e pătată
Vine Domnul nostru sa facă judecată?

Că pe o nestemată păzește-ți inima,
Izvoarele vieții ,să stii, că ies din ea.
Comorile lumii la ce ți-ar folosi
De ți-ai pierde sufletul într-o bună zi!

Veghează, veghează, veghează ne-ntrerupt
Caci până vine Domnul, timp nu este mult
Din inimă să scoți orice supărare
Și să planetezi în ea răsaduri cu iertare.

Când în viața ta Isus este prezent ,
Nu se găsește-n suflet nici-un resentiment
Caci Domnul nostru este grădinar suprem
Planează îndurarea și ură o face ghem.

Când gândurile noastre, sunt gânduri de pace
Să stiti, lucrul acesta Domnului îi place
Caci și El pentru noi gânduri de pace are
Un viitor și-o nădejde să avem fiecare.

Cu inima să știți e lucru migălos
Să o modeleze poate doar Isus Hristos.
Inima-ți predam,caci doar tu Doamne stii,
Cum să-o pregătești pentru veșnicii.