PSALMUL 19

Ne spun spun de slava Lui şi cerul şi pământul,
Oceanele, lumina, şi soarele şi vântul.

Din cer a-ntins un cort pământului sub soare
Ţesut cu-nţelepciunea luminii arzătoare.

O zi istoriseşte minunea şi la fel
O noapte dă la alta de ştire despre El.

Ṣi-acestea făr’ ca foşnet să fie auzit
Ṣi totuşi El se-aude şi clar şi desluşit.

Luceafărul ce-aşteaptă de când se înnoptează
S-apară iarăşi luna, cereasca lui mireasă.

Răsare la un capăt al lumii şi apune
Pe celălalt cu-aceeaşi lumină să-ncunune.

Ṣi legea Lui e viaţă şi viaţa e iubire
Ṣi sufletul scânteie şi dor de nemurire.

Cuvântul plin de har al Domnului e sfânt
Prin El se-nţelepţeşte tot omul pe pământ.

Ṣi calea Lui e dreaptă şi fără de prihană
Prin nor El în pustie dă pustnicilor mană

Frica de Domnu-i sfântă, este înţelepciune
Iar judecata Lui e adevăr, minune.

Legile-s mai de preţ ca aurul curat
Mai dulci decât e mierea din fagur picurat.

Ṣi fiindcă robul Său le-a ascultat smerit
Acel ce le păzeşte de El e mântuit.

Dar cin-şi poate şti greşeala-n neştiinţă
De-aceea-Ţi cerem Doamne, nădejde şi credinţă.

Iartă-mi păcatul, Doamne, pe care nu mi-l ştiu
Te rog după cuvântul iubitului Tău Fiu.

Păzeşte ca mândria să nu mă stăpânească
Dă-mi duhul ascultării şi liniştea cerească.

Ca eu fără prihană nevinovat ca sfântul
Să îţi slujesc doar Ţie cu fapta şi cuvântul.

Primeşte-mi rugăciunea ce Ţi-o înalţ mereu
Căci Tu eşti, Doamne, stânca, izbăvitorul meu.

Copyright © 2016 Marin Mihalache