Ecclesiastul Cap.III Vremea tuturor lucrurilor; Deosebirea omului de animal
Autor: Marin Mihalache  |  Album: Cantare Domnului  |  Tematica: Laudă și închinare
Resursa adaugata de marin2016 in 21/09/2016
ECCLESIASTUL sau PROPOVẰDUITORUL
Cap.III – Vremea tuturor lucrurilor –
Deosebirea omului de animal

Totuşi am văzut sub ceruri
Multe lucruri minunate
Câte sânt îşi au sorocul
Ṣi-i o vreme pentru toate.

Este-un timp spre a ne naşte,
Moartea are însăşi timp,
Ṣi săditul şi culesul
Îşi găsesc un anotimp.

Să ucizi este o vreme,
Alta spre tămăduire,
Este-o vreme-a dărâmării,
Alta, vreme spre zidire.
Este-o vreme spre a râde,
Este-o vreme spre a plânge,
Este-o vreme să împrăştii,
Este-o vreme spre a strânge.
Este-o vreme-a despărţirii,
Alta spre îmbrăţişare,
Este-o vreme spre a pierde
Ṣi alta de căutare.
Este-o vreme de a rupe,
Alta de-a coase ruptura,
Este-o vreme de a tace,
Alta de-a deschide gura.

Este-o vreme a iubirii,
Alt’a urii dintre noi,
Este-o vreme când e pace
Ṣi alta când e război.

Ce folos găseşte omul
Din ce este truda lui?
Are Domnu-o socoteală
Pentru fii omului.
Orice lucru El îl face
Înţelept, la vreme plină,
Ṣi în toate se străvede
Raza-I sfântă de lumină.

Deşi omul nu cuprinde
Toată-această măreţie
Totuşi Domnu-a pus în inimi
Cugetul de veşnicie.

Am ajuns să cunosc multe
Ṣi m-am bucurat şi eu
C-am văzut că fericirea-i
Un dar de la Dumnezeu.
Tot ce face El e veşnic,
Nu-i nimic de-adăugare,
Nu-i nimic pentru scădere
Nu-i nimic la întâmplare.
Dumnezeu le face Însuşi
Pe toate în aşa fel
Ca lumea să-L înţeleagă
Ṣi să se teamă de El.

Ce este, a mai şi fost,
Ce va fi, a şi trecut,
Dumnezeu le duce toate
La sfârşit de la-nceput.

Totuşi am văzut sub soare
Unde-ar trebui dreptate,
Cum domneşte lăcomia
Ṣi-i atâta răutate.
Ṣi mi-am zis –
Nu-i cu putinţă
Să trăim în nedreptate,
Într-o zi va veni Domnul
Să le judece pe toate.
I-a lăsat puţin pe oameni
Să îi vadă ce vor face,
Să-nţeleagă pân’la urmă
Că sânt nişte dobitoace.
Că şi omul şi-animalul
Sânt făcuţi spre-aceeaşi soartă
Nu-i nimica-n osebire
P-unul de-altul să despartă.
Toate merg spre-acelaşi loc,
Deşi timpul le amână
Sânt făcute să se-ntoarcă
Tot în pulberi şi tărână.

Cine ştie de suflarea
Omului e în Cuvânt,
Sau pogoară ca a fiarei
Între bulgări de pământ?

Deci de omul nu-şi găseşte
Fericirea-n nici un fel
Ce l-ar face să mai afle
Bucurie după el?

Copyright © 2016 Marin Mihalache

Glorie Domnului,vă doresc multă sănătate și inspirație divină în continuare!
Adăugat în 21/09/2016 de valeriamida
Frumoasă și constructivă lucrare și foarte bine organizată. Domnul să fie slăvit în toți și în toate și binecuvântările Sale să vă copleșească în fiecare zi!
Adăugat în 21/09/2016 de Ioanhapca
Foarte reusita versificare! Abia astept sa ajungeti la capitolul meu preferat, sapte. Fie-va lucrarea binecuvantata!
Adăugat în 22/09/2016 de vimara62
foarte frumoasa si reusita poezie!
fiti binecuvantat!
Adăugat în 22/09/2016 de danieladanab
O versificare frumoasa asa este cu adevarat fiecare lucru isi are vremea potrivita. Sa ne intoarcem cu fata spre Domnul, El asteapta de la noi smerenie si pocainta.Acum e momentul cand mai putem sa ne smerim cu sinceritate si cu toata inima. Multe binecuvantari.
Adăugat în 23/09/2016 de florenta.sarmasan
Statistici
  • Vizualizări: 1125
  • Comentarii: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni