M-ai trimis Stăpâne, printre stele și nori,
Să ajung pe un tărâm botezat în culori,
Într-un cuib la un capăt al Căii Lactee,
Legată de-Acasă cu cerești curcubeie.

Mi-ai sortit Florarul o clepsidră de flori
Să-mi numere anii scuturându-mi bujori,
Din flori de liliac, pe umeri cruci mi-ai pus
Și în celule vii, Iubirea Ta, Isus.

Nu știu cât voi mai sta la Betezda de cruci,
Dar știu cu Tu prin ele vindecare-mi aduci,
Că a nins clepsidra ca pulberea de astru,
Petalele căzute sunt șaizeci și patru.

Într-o zi mă vei scoate din corsetul de lut,
Voi uita că strânsoarea uneori m-a durut,
În mine pulsează un strop de Paradis
Căci numele meu este, în Cartea Vieții, scris.

Nu știu câte petale se vor mai scutura,
Dar știu că vreau în toate să fac doar voia Ta
Și știu căci tot ce-ngădui e spre câștigul meu,
Să-Ți fiu mireasmă vie, smulsă de la greu.

Îți mulțumesc Stăpâne pentru viața-ntreagă,
Pentru Jertfa care de moarte mă dezleagă,
Pentru că-mi porți povara cât sunt un peregrin
Și voi fi cu Tine în veci de veci. Amin!