AJUTORUL PREȚIOS...

Ajutorul prețios, spuneți de la cine vine?
Și răspunsul este clar: nu de la acei sus puși
Domnul gloriei cerești ne-nsoțește, ne susține
De aceea Îl slujim, Îi suntem, în veci, supuși.

Zile-au fost nenumărate când puterea ne slăbise
Și credeam că-nvolburarea ne va duce în neant
Dar, deodată, o minune: Dumnezeu intervenise
Și ne-a scos din valu-acela furios și aberant.

Un Viteaz, întotdeauna, e cu noi în bătălie
Să putem înainta, spre răsplată, pas cu pas
Ajutorul prețios nu e puf de păpădie
E cu noi și-n vreme bună, e cu noi și în impas.

Cum ar fi călătoria fără ghid, fără povață?
Cum ne-am descurca în viață făr-un sigur adăpost?
Am fi robii celor care nu au străluciri pe față,
Am fi pradă la slujbașii ce trăiesc un trai anost.

Doar când Ceru-și pune-amprenta peste gânduri și simțire
Rezultatele sunt demne de splendorile din Rai
Când ne prinde slăbiciunea și nădejdea e subțire
Apelăm la Cel ce-L știm: preaiubitul Adonai.

Nu am fost lăsați în vid, n-am fost părăsiți pe cale
Izbăvirea a sosit mai curând de cât credeam
Și-am văzut apoi frum’seți în lumini și în petale
Și mai mult, spre zări senine, cu încredere priveam.

Ajutorul prețios e cu noi în orice vreme
E suportul ce-l primim că-L slujim pe Domn cu zel
Știm că dincolo de norii complicatelor probleme
E Acel ce-a pus în noi sfântul dor pentru Betel.

Ne bazăm întotdeauna nu pe-a noastră cunoștință
Ci pe-a Lui înțelepciune care naște-n noi uimiri
Ne înalță cu braț tare din starea de neputință
Să putem parcurge drumul spre eterne fericiri.

George Cornici/4 Octombrie, 2014