O toamnă parfumată si bogată

Îmi trimite-mbrățișări în raze ruginii,
Soarele de toamnă,
Făcându-mă să înțeleg, cât poate fi de onorat,
S-o-ntâmpine pe ''mofturoasa Doamnă''.
Îi deschide ''brațe de lumină''
Şi-n ruginiu - pastel o-mbracă,
Iar ea, îi răsplătește-n ''șuierat'',
Pe tonul mofturos și răspicat;
Culori, culori, mai multe căci,
Eu n-am fost în culori... nicicând săracă... !
Se furisează printre crengi,
În șuierat, printre suspine,
Desparte verdele de crengi, îngălbenindu-l bine,
Că... a trăit în vară-atât de bine!
Apoi, înfuriată intră-n frunze,
Le șuieră, -nvârtește-n rotocoale
Și dintr-o dată, tace...
Lăsând ca soarele să își mijească razele domoale
Că-i obosită...
De-atâta ''moft și răzbunare'' pe verde, și florile-n culoare.
Îngălbenite, ofilite și puse pe oftat,
În lacrimi, florile suspină, de-atâta speriat!
S-au îngălbenit la față, pierzând din farmec, verde-crud
Și frumusețea de-altă dat',
Plângând în noile culori, ''pe săturat'!"
Un plâns atât de jalnic în grădină,
Încât de mila lor, norii coboară în stropi-mari,
Într-o prietenoasă- ploaie ce în ''bulbuci suspină''.
Obrajii - roșii merele-și arată,
Iar via e atât de încărcată,
Din pepeni - dulci mă-nfrupt și eu,
Și-I mulțumesc lui Dumnezeu,
Căci sfântă îndurarea Sa,
Ne-a dăruit o toamnă dulce, parfumată
Și atâta de bogată...










... Slavă bunătății Tale Doamne, slavă!