Iubire şi flori (De nuntă)
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: Scintilații rimate  |  Tematica: Nunta
Resursa adaugata de Felix in 18/04/2013
E aerul înmiresmat de flori
Sau de parfumul tainic de iubire?
Aşa ne întrebăm de câte ori
Venim la nuntă, ca însoţitori
Cuprinşi de bucurie şi...uimire.

Uimiţi de-acest miracol repetat
În care două inimi se fac una
Când Dumnezeu, atât de minunat,
Apropie femeia de bărbat
Şi îi uneşte pentru totdeauna.

Aşa a fost încă de la-nceput
Şi-aşa va fi cât fi-va omenirea:
Unirea care-n Domnul s-a făcut
A cunoscut un drum neabătut
Căci Domnul nu aprobă despărţirea.

Se-ntrezăresc ai căsniciei zori
Şi azi, aici, la noi în adunare
Când mirii împletesc iubiri şi flori,
Dar legătura pentru viitor
O vor primi prin binecuvântare.

Şi pentru că dorim ca-n viitor
Să aibă cer senin şi zile bune,
Să aibă pace, bucurie, spor
Şi pâine din belşug în casa lor,
Să cerem toate astea-n rugăciune.

Să cerem Domnului azi, pentru ei,
Să-i însoţească-n toată alergarea
Căci funia când e-mpletită-n trei
Este mai trainică şi cu temei
Iar ei îşi vor urma curaţi cărarea

Albul domneşte azi peste culori,
Alb de veşmânt şi alb de curăţie,
Iar mirii, împletind iubiri şi flori,
Uniţi de Domnul merg încrezători
Spre altă Nuntă, cea din Veşnicie.

Amin

Iubirea ,vesnica primavara, imbracata-n alb ceresc.Multe binecuvintari!
Adăugat în 18/04/2013 de sanda_tulics
Superb, cum harul poetic uneste nunta pamanteasca cu nunta din cer!..
Adăugat în 19/04/2013 de loredanam
Când întâlneam(mai înainte) versuri scrise vai de capul lor, cu niște rime oribile, ritmuri trase de păr, schiloade și mutilate de să le plângi de milă mă gândeam că pe „autor” l-or fi durut dinții, dar în aprinderea lui de al „slăvi pe Domnul” chiar cu durerea aceasta a scris!!! Însă văzând și o mulțime de comentarii entuziasmate în care nu era scris nimic despre dinți, am început să-mi dau seama că dinții nu-s de vină. Știindu-mă un cunoscător slab a literaturii și limbii române am socotit (am ami trecut și pe la alte site-uri - aceleași măsele) că ASTĂZI poezia română se scrie AȘA! Deci ca cititor liber am hotărât să nu mai citesc AȘA virșe(alt cuvânt mai rău nu găsesc) La „Resurse” citesc câțiva (îi număr pe degete) autori care, dacă și n-au putință, au râvna spre frumos. Cine-s ei o pricep singuri. Dar și când încep a citi poeziile (nu ironizez) scrise de ei, o încep cu teamă că„iată-iată” adică după vreo trei catrene bune în al patrule a luat-o razna ritmul ori vreun neologizm de tipul „tin” „min” „acas”. Dacă totul e bine mă luminez(sincer, fără poetică) la față și o mai citesc odată bucuros pentru succesul lor. Ei bine, frate Felix, mi se luminează fața când vă citesc numele pe site-ul acesta. Știu că ești un poet „demodat”(judec după actualitatea din jur), dar și eu sunt un cititor demodat așa că mă bucur de un poet care are cel puțin STIMĂ de Isus când scrie ceva. Niciodată nu v-am citit poeziile cu frică că„iată-iată”. Și cred eu că poezia așa și trebuie citită, ci nu să rezolvi niște rebusuri, ori să-ți strâmbi fălcile la citire cu riscul de ați rupe colțurile gurii. POEZIA (părerea unui om incult ca mine) este o melodie și trebuie ori s-o gemi ori s-o cânți și cu sufletul, și cu inima, și cu glasul. Sinceră stimă frate CREATOR de POEZIE. Dumnezeu să Vă binecuvânteze!
Adăugat în 19/04/2013 de bragagiu
Deosebit de frumoase versuri. Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Adăugat în 19/04/2013 de Ioanhapca
Binecuvantarile Domnului si inspiratia divina sa va insoteasca!
Iar fratelui Victor, ii multumesc sincer pentru comentariul transparent si de ce nu... destul de amuzant!
Adăugat în 12/12/2013 de lilihiticas
Statistici
  • Vizualizări: 9353
  • Export PDF: 21
  • Favorită: 4
  • Comentarii: 5
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni