Credinciosia lui Dumnezeu

Autor: Antonim Anonimescu

A fost odată….
Ca prin vis îmi amintesc…
O grădină neuitată,
Şi un om dumnezeiesc.

Şi în fiecare dimuneaţă
Omul se-tâlnea cu creatorul
Parcă văd şi acum prin ceaţă,
Cum îl lua pe sus tot dorul!

Nu sulfa nici vântul, şi nici gerul
Nu era nici singur pe pământ
Şi-I zâmbea de sus tot cerul,
Ca în faţa unui Sfânt…

Însă vai!, venise ziua neuitată,
Când omul a vrut să fie zeu,
Ziua aceea blestemată,
Când l-a alungat pe Dumnezeu.

Şi atunci în ziua de răscruce,
Creatorul a făcut o pomisiune
Cum că într-o zi prin cruce
Va veni salvarea pentru lume.


Şi-au trecut pe urmă ani de înfrângeri,
Şi urmaşii lui Adam
N-au mai semănat cu îngeri,
Ci cu demoni, cu satan.

Sodomii, curvii, războaie
Au umplut pământul de blestem
Şi-a început să curgă-atunci şiroaie
Ce loveau direct în cel Suprem.

Şi acum privind spre lume
Nici prin cap, nu-ţi poate trece
Că-n această mare-n spume,
Şi-n această grotă rece

Va mai coborâ vreodată
Cineva printre străini,
Din vreo lume depărtată
Să salveze nişte spini

Nu! Pierdut e omul
Şi pe veci în negură îngropat
Şi trăieşte acum ca pomul,
Ce-ntr-o zi v-a fi tăiat.

Şi-a creiat o groapă blestemată,
Şi pe veci în ea s-a îngropat
Nu v-a mai vrea nimeni, niciodată,
Să salveze omul din păcat.


Totuşi… la împlinirea vremii
Creatorul nu s-a răzgândit
Ci a trimis pe fiul său iubit
Să salveze de la moarte oamenii


Prietene…
Ţi-a spus vreodată cineva,
Că v-a drege, că v-a face
Problema ţi-o va desface,
Că v-a rupe lumea-n două
Şi-ti v-a da şi ţie nouă
Că v-a fi mereu cu tine,
Şi la greu, cât şi la bine
Că griji tu nu vei avea,
Când pe lângă el vei sta…

Şi când să facă ceva…
A uitat ce promitea
Şi n-a mai făcut nimica…

Şi-ai rămas dezamăgit…
Omul nu e credincios,
Ba mai mult, nu te-a iubit
Şi-a mai fost şi învidios

Dar opreştete o clipă,
Şi priveşte la Hristos
Chiar când vine a morţii aripă,
El rămâne credincios!

Dincolo de viaţă, şi de moarte,
Dincolo de omul căzut jos,
Pentru fiecare muritor în parte
El rămâne credincios!

De aceea în orice clipă frate,
Oricât tu ai fi căzut de jos,
Nu uita această scurtă parte:
Dumnezeu e credincios!.