Ce facem cu libertatea?
Autor: Petru Dugulescu  |  Album: Democraţie şi persecuţie  |  Tematica: Mărturii
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 22/12/2014
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi
Ce facem cu libertatea?

Ce facem cu libertatea?

   ...........

Stă Dumnezeu la poartă, Românie,

Dar cine Îi va spune "Bun venit!"?

La Parlament şi la Preşedenţie

Se-aprobă legi, se vrea democraţie,

Dar Numele Lui, nu e pomenit.

   ...........

   În noua atmosferă de libertate şi democraţie, au început să apară noi publicaţii, ziare, reviste. În dorinţa de a ne asemăna cu Occidentul, multe dintre ele aveau un caracter pornografic. În Piaţa Operei se instalaseră mai multe chioşcuri şi în locul unde altă dată a curs sânge, iar mulţimea îngenunchea şi se ruga "Tatăl nostru", acum se vindeau aceste reviste.

   În seara zile de Crăciun am văzut la televizor caseta cu procesul şi execuţia lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei lui, Elena. Nu ştiu dacă soţii Ceausescu trebuiau executaţi atât de repede şi dacă această execuţie trebuia să aiba loc în ziua Naşterii Domnului. Mi-aduc aminte cuvintele comentatorului TVR1 la stirile de seară:

   "Astăzi antichristul a murit şi Isus Hristos S-a renăscut în România!"

   În zilele urmatoare au început sa apară pe ecranul televizorului imagini de la orfelinatele din ţară. M-am cutremurat sa văd suferinţa şi mizeria în care trăiau aceşti copii nefericiţi, abandonaţi de parinţi şi crescuţi în leagăne de copii şi orfelinate. Ştiam atât de puţine despre ei!

   În prima zi dupa Crăciunul lui 1989, m-am dus la Recaş, o comună mare, la 30 km de Timişoara pe drumul spre Lugoj, unde se afla o casa de copii. Erau peste 200 de baieţi diagnosticaţi ca retardaţi mintal, oligofrenici.

   Am văzut dormitoare imense, în care te izbea un miros puternic de urină, paturi cu saltele, cearceafuri şi pături rupte, iar unii copii aveau urechile si degetele muşcate de şobolani. Căldura era aproape inexistentă. La bucătărie am văzut o soba primitivă în care focul se facea cu deşeuri mărunte de la fabrica de mănuşi din Timişoara. Am discutata cu directoarea casei de copii, o femeie cu inimă mare, dar cu posibilităţi minime, şi dânsa a acceptat implicarea bisericii noastre în nevoile acestor copii. Am făcut o colectă de dragoste şi am cumpărat sobe de încălzit şi lemne iat TIR-urile din Germania, Olanda, Franţa veneau cu ajutoare umanitare. În fiecare duminică dimineaţa aduceam grupe de copii, la biserică ca să asiste la serviciul divin, să ne rugăm pentru ei, să ia masa la noi în familii şi să se joace cu copiii noştri.

   Vreau să vă relatez pe scurt, o mărturie a unui copil crescut într-o altă casă de copii din judeţul Timiş, mărturie care m-a zguduit.

   El nu şi-a cunoscut niciodată părinţii şi acrescut prin leagăne şi case de copii. El marturisea cum personalul casei de copii fura mâncarea alocată copiilor atât din magazie cât şi din farfurii. Atunci când la prânz li se servea carne, pulpe de pui sau şniţele, educatorii se plimbau printre mese şi cu mâna dreaptă ridicată în sus, cu două degete deschise indicau cifra doi. Aceasta însemna că era interzis acelui copil să se atingă de felul doi. Educatorii colectau carnea din farfurii şi o duceau acasă. La fel se întâmpla când li se ofereau prăjituri. Cei ce nesocoteau avertismentul educatorilor erau bătuţi în dormitor.

   Cu aprobarea conducerii casei de copii am trimis învăţători de la Şcoala duminicală de la clasele de copii să facă lecţii din Biblie cu aceştia şi să-i înveţe cântări creştine. Atunci s-a născut viziunea înfiinţării Asociaţiei Evanghelistice şi de caritate "ISUS SPERANŢA ROMÂNIEI". Am fost inspirat şi motivat de exemplul Domnului Isus din Matei 9, 35-38:

   "Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.

   Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor."

   Domnul Isus făcea două lucruri principale.

   1. Predica Evanghelia în toate satele şi cetăţile;

   2. Vindeca bolnavii, sătura flămânzii şi îi mângâia pe cei necăjiţi. Le arăta dragoste şi compasiune pentru că erau ca nişte oi fără păstor.

....................

   Dacă religia pe care o ai nu te schimbă ea pe tine, schimb-o tu pe ea!

   Aş fi vrut tare mult ca astfel de şicane şi discriminari să nu mai fie posibile în democraţie, dar am înţeles că democraţia nu anulează legile spirituale ale lui Dumnezeu. Una dintre ele a  enunţat-o Domnul Isus foarte clar în concluzia Predicii de pe munte:

   "Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.

   Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află."


Minunată mărturie a unui slujitor al Domnului și poet! El a înființat și „Frații lui Onisim” în Timișoara..Mulțumim, sora Flori, pentru aceste lecturi bine alese, deoarece putem fi astfel aproape sufletește, deoarece citim aceleași texte (în afară de Biblie)..La mulți ani fericiți cu Domnul! Sărbătorile acestea să vă fie speciale prin creșterea spirituală și auzirea Vocii Domnului! Sănătatea să vă sporească așa cum sporește și sufletul dvs!
Adăugat în 23/12/2014 de loredanam
..ar mai fi ceva de adaugat la suferința cumplită a copiilor din România? Soarta bătrânilor este la fel în căminele de asistență sociala... În România nu s-a învațat slujirea aproapeleui ''la locul de muncă'',
Mila nu se regăsește în activitatea prestată celor nevoiași...
M-a tulburat acest text și datorită faptului căci l-am cunoscut pe pastorul Dugulescu ,i-am cunoscut lupta pentru binele copiilor asistați de la Recaș .
Binecuvântari și bucurii din plin!
Adăugat în 23/12/2014 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 1100
  • Export PDF: 1
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni