Experiente cu Dumnezeu - Partea 2
Autor: Cristian Boariu  |  Album: fara album  |  Tematica: Mărturii
Resursa adaugata de resursecrestine in 17/01/2011
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 3 voturi

 

Eram in clasa a 12-a si luasem decizia de a ma pregati pentru admiterea la Facultatea de Politehnica din Timisoara. Stiam ca trebuie sa parcurg culegerea  cu cele peste 1000 de probleme de matematica de cel putin o data pentru a reusi. Am inceput astfel sa ma pregatesc cate 6 ore pe zi la matematica, singur, pe langa cele de la scoala. Deseori, eram luat in ras de colegi intrucat faceam acest lucru chiar si in pauzele de la scoala. (constient fiind ca Dumnezeu rasplateste munca si nu lenea).

 

Dupa aproximativ 6 luni de munca am simtit ca obosesc si nu eram sigur daca tot acest efort va avea rezultate. Ma rugam mult si ceream Domnului mila si incurajare pentru a merge mai departe. Printr-un vas al Domnului din alt judet am fost incurajat sa imi fac partea mea (ce tine de mine) pentru ca la vremea potrivita ma voi bucura de izbavirea pe care Tatal o va aduce.

 

Am continuat sa ma pregatesc si cu doua saptamani inainte de bacalaureat am realizat ca, la limba romana nu aveam cum sa obtin o nota mare din cauza faptului ca am acoperit tot timpul disponibil doar cu matematica si informatica. M-am rugat insistent si am cerut Domnului sa imi dea izbavire intrucat chiar nu reuseam sa invat la romana… Intr-una din acele nopti am visat ca intrasem la oral in sala de examinare si ca am tras un billet pe care scria: “Harap Alb”. Intr-un fel ma gandeam ca acest vis a fost de la Domnul pe de alta parte am zis ca, desi voi invata Harap Alb foarte bine, voi incerca sa citesc cate putin si din celelalte comentarii ale operelor literare.

 

Zilele s-au scurs, bacalaureatul a venit si am intrat la proba de oral la limba si lit. romana. Cand am extras biletul, am observat cu stupoare ca pe el scria “Harap-Alb”, exact cum visasem. Dumnezeu facuse o minune care s-a finalizat cu nota 10.

 

Cu limba engleza ma descurcam destul de greu pe atunci si, asteptand sa imi vina randul la oral, observam ca multi din colegii mei ieseau dezamagiti, altii chiar plangand pentru ca nimerisera subiecte destul de grele: vorbeste despre scoici, descrie star-ul preferat din fime, cum vezi fenomenul incalzirii globale, etc. Am inceput sa ma rog pe hol si ziceam: “Doamne, tu stii cat de slab sunt eu la engleza. Daca imi cade un astfel de subiect, nu stiu daca voi avea vreo sansa sa trec. Te rog, mai fa o minune…”. Am intrat in sala aproape tremurand si am extras un bilet….Pe el scria: “Talk about your family”. (vorbeste despre familia ta). Am fost atat de bucuros in Duhul incat nu aveam cuvinte de multumire. La final, profesoara m-a intrebat cati frati suntem si al catelea sunt. I-am spus ca suntem 8 frati si eu sunt cel mai mare. Nu ma asteptam sa imi dea mai mult de 6-7 (abordasem subiectul bine, dar cu greseli destul de dese de pronuntie sau gramatica). Mi-a spus: “Pentru ca esti cel mai mare trebuie sa fii un exemplu chiar si la note”. Si a scris: “10”.

Slavit sa fie Tatal!

 

Admiterea la Facultate

 

In 17 si 18 iulie 2005 urma sa dau cele doua probe de cate 12 probleme, in sistem grila. Potrivit statisticilor din anii trecuti, cel care gresea 4 probleme nu avea absolut nici o sansa de intrare. Cel care gresea 3, era la limita si depindea doar de numarul celor care au luat note mai bune inaintea lui.

 

La primul examen am gresit 3 probleme. Am iesit din sala nerealizand ca sunt pe “muchie de cutit cu admiterea”. Am fost destul de relaxat in acea zi dar seara m-a cuprins o teama foarte mare. Eram constient ca aveam nevoie de inca o minune: 10 la examenul din a doua zi.

 

A doua zi, la corectat in fata mea vedeam cum se iau note de 4, 5, 6,7. Cand am urmat, tremurand de emotie, am observat cum profesorul pune macheta peste grila mea si numara. Raspunsuri corecte: Unu, doi, trei…. zece, unspreze, doisprezece. Si-a dat jos ochelarii, m-a privit mirat, si mi-a zis: Felicitari. Am iesit din sala jubiland de bucurie. Mi-am amintit de incurajarea pe care Domnul mi-o facuse cu luni de zile in urma. I-am multumit mult. I-am spus tatalui meu nota iar el a lacrimat. I-am spus: tati, hai sa mancam ceva. Am mers, dar am mancat numai eu, pentru ca el era in post pentru mine…

 

Dragii mei, am scris aceste randuri pentru a va spune ca viata de credinta nu inseamna doar acele 3 ore de duminica dimineata sau doua ore seara. Viata de credinta e viata de zi cu zi ce noi o traim cu Dumnezeu. Stiu dragi tineri ca de la amvoane vi se spune despre multi oameni din Biblie sau misionari care au trait cu sute de ani de zile in urma, si prea putine experiente din vietile celor care predica. Vreau sa va incurajez la o pocainta reala, sincera, (chiar daca trebuie sa mergeti contra curentului acestei lumi si poate chiar contra curentului modernist din biserica voastra) si veti avea parte chiar voi insiva de experiente cu Tatal.

 

Nu uitati, daca veti trai cu adevarat pocainta, Dumnezeu nu va va lasa de rusine. Si inca ceva: sunt momente limita in viata cand, daca nu ai tu personal experiente cu Tatal tau, prea putin te sustine cantarea din biserica sau predica de duminica seara. Momente cand tu strigi: “Tata” si El sa zica: “Iata-ma”. Doar cu o singura conditie: daca cu adevarat esti fiul Lui.

 

Domnul sa va intareasca  pentru o dedicare totala in voia Lui !

 

M-a impresionat aceasta experienta a fratelui cu Dumnezeu,glorie Domnului!!!
Adăugat în 17/01/2011 de andy14
Marire Tatalui si Fiului si Duhului Sfant!

Cu mult drag am citit marturia ta frate Cristi si multumesc Domnului pentru Credinciosia Sa!
A fi pocait inseamna sa te increzi in Tatal si sa faci Voia Sa!
Slavit sa fie Domnul!

Fii binecuvantat, esti un frate ,,exemplu" Slava Domnului!
Adăugat în 17/01/2011 de CATALINA
aceasta marturie te indeamna ,, sa ti faci partea ta,,! eu, in timpul institutului pe care l faceam, pedagogic, am ajuns la ,,istoria pedagogiei,, o materie grea, cu multi pedagogi straini, cu nume greu de tinut minte! asteptand la usa sa intru la examen, vedeam cum ieseau colegii amarati, cazuti la examen ! m a apucat frica si am inceput sa ma rog DOMNULUI, asa cum stiam sa ma rog la vremea aceea! stand acolo destul de infricosata,a venit un coleg la mine si mi a zis sa mi spuna o lectie! l am ascultat cu atentie. la examen, pe bilet scria titlul acelei lectii, iar al doilea subiect a fost,, scrierile lui neagoe basarab catre fiul sau, teodosie,, cunosteam ,,CARTEA PSALMILOR ,, din care m am inspirat ,am reusit sa iau nota 7, nota care la vremea aceea si la acea materie la care cazusera jumatate dintre colegi, mi a adus o mare fericire! am adus multumiri fierbinti DOMNULUI care a fost alaturi de mine!
Adăugat în 18/01/2011 de georgiuvali
DOMNUL SA TE BINECUVINTEZE
E FRUMOASA MARTURIA TA SI EU AMTRAIT CLIPE MINUNATE STAND LANGA DOMNUL, SI INCA MAI TRAIESC. DAR CU PRIVIRE LA COMENTARIUL DE LA SFARSIT, EU CRED CA E MAI BINE SA SE VORBEASCA DE LA AMVON DESPRE OAMENI DIN BIBLIE PE CARE II PUTEM LUA CA EXEMPLU, SI NICIODATA NU-I VOM PUTEA ARATA CU DEGETUL, DEOARECE SUNT MORTI. DOMNUL SA NE DEA INTELEPCIUNE LA TOTI. AMIN
Adăugat în 21/01/2011 de nycolus
Concluziile sunt corecte
Asa este si probabil ca fiecare copil al Domnului are
propria ”istorie” de credinta presarata cu minuni.
Cred de asemenea ca este bine sa nu tăcem si să spunem
cât mai multor oameni necredincioși despre aceste intervenții
directe si clare ale lui Dumnezeu in viata noastra.
Este un bun ”năvod” de pescuit oameni ...lumea este sensibila la minuni.
*
Imi permit totusi sa subliniez un aspect pe care il stim cu totii: Domnul Isus
este cu noi si atunci cand NU vedem minuni (pentru ca nu sunt, sau pentru ca noi suntem miopi...asta e des ...planificam noi o anumita minune...iar daca Dumnezeu rezolva in alt fel, asta nu se numara...)
si atunci cand avem ESECURI...
...iar daca PIEDICILE sunt de netrecut - tot un semn al prezenței Lui este. Poate ca el vrea sa ne oțeleasca în încercari - sau poate doreste
sa ne indice ca directia pe care ne-am angajat nu e conforma Voiei Lui
ori planului Lui pentru noi. Sau...sunt mii de explicatii posibile
*
Important e - asa cum spune autorul articolului - sa constientizam
ca si atuncila greu El e langa noi si - prin pocainta, rugaciune, post sa fim demni de acest parteneriat.
*
As mai adauga. Ascult dimineata un anumit post de radio crestin. Printre altele exista o rubrica in care sunt enumerate evenimentele istorice, culturale , stiintifice petrecute in acea zi. Raman mereu cu un gust amar: crainicii - oameni tineri, buni cunoscatori ai Scripturii masacreaza pur si simplu substantivele proprii:
De pilda francezul Jules Verne este numit ”englezeste” (D j a l z V ă r n) ...se intmpla zilniccu nume si denumitri notorii , altfel n-as fi adus vorba.
Imi cer iertare dar cred ca a ne face partea noastra inseamna
si A AVEA O CULTURA GENERALA SOLIDA.

Din articol un necredicios va trage concluzia ca de fapt autorul s-a dus nepregatit la ”bac” si ca daca cineva il va intreba vreodata despre altceva decat Harap Alb (...desigur imi vin in minte inevitabilele Baltagu si O noapte furtunosa...dar situatia e mult mai grava ...e vorba despre literatura si limba ROMANA) se va face de ras.

Valabil si petnru limba engleza.

Domnul ne ajuta - desigur - dar oare nu il ofensam daca
in loc sa il rugam sa mute un munte impreuna cu noi,
il luam partener la o treaba oarecum derizorie - ”Doamne, eu nu mi-am planificat cum se cuvine invatatul la doua din trei materii - ”sufla-mi” tu
la romana si intervin-o in gadurile profei de engleza - pentru ca eu nu
stiu cum se traduce ”încălzire globală” .
Domnul sa ne lumineze ca să-i vedem si sa-i onoram minunile !
Adăugat în 23/01/2011 de MihaiEftimescu
In opinia mea umilda, cred e imposibil ca mintea umana sa invete tot ceea ce Invatamantul Roman cere unui elev sa invete. Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa merg la un examen si sa ma rog sa imi intre subiectul care l-am invatat cel mai bine si Dl sa ma insoteasca , si cred ca asta nu ma face sa fiu analfabeta si nici sa ma fac de ras. Cu siguranta tu Efrimescu Mihai, nu iti aduci aminte de toate poeziile care le-ai invatat din clasa I si totusi supravetuiesti si banuiesc ca nu te faci de ras.

Slavit sa fie Domnul, pentru ca El este Cel ce ne asculta rugaciunile!!!
Adăugat în 07/06/2011 de GabrielaStrugaru
Fratilor..si io am dat bac..anul acesta...si cred ca ati vazut ce a fost...45%promovati...si..la mine a fost o minune..MARE...am singurul din tara care a avut media 6.00..cine a facut lucrul acesta..Domnul...la bac am copiat..recunosc...matematica..nu stiu..sunt cam varza..dar cum se face ca din toata clasa..cara a copiat..doar eu si cu o prietena penticostala ca mine am luat la matematica..Domnul a fost acolo...sa nu credeti k am scris corect ce am scris..am copiat 1 de la celalat...si 90%rau cat era acolo...nustiu cum a fost punctat..cred ca pe cele 7 foi am luat amandoi 5.00...la biologie..am scris mult..asteptam nota mare..dar..6.90..nu intelegeam...ma salvat romana cu 7.10....dar...seara..am stat si am meditat...si Dumnezeu mia deschis mintea...si mia aratat ca:daca luam nota mare...peste 7 8....eram bucuros..io am reusit sa copii...am luat nota mare..ma mandream cu cv ce nu era corect in fata Domnului...asa....Domnul ma sperit si toata lauda a fost adusa Lui..deoarece el merita toata lauda...urmeaza admiterea la facultate la cluj..Domnul mia aratat ca acolo unde doream io sa merg nu e bine...si mia aratat si calea pe care sa merg..(pregatitiva pt un nou radiolog:P)....Domnul e viu..el merita slava..si cei ce sunt copii lui..tot timpul nu sunt singuri...Domnul le poarta de grija...are grija sa nu pacatuim..el ne spune si ne invata...dar noi suntem aceia ce infaptuim..El doar ne arata..nu ne pune mana k 1 leu in mana sarmanului..el spune doar..renunta u la un covrig si dai si lui...Domnul ne da..noi trebuie doar sa stim cum sa primim...si ce trebuie sa facem ca sa mai primim....

Domnul sa fie cu voi si sa va calauzeasca....

Fiti Binecuvantati
Adăugat în 05/07/2011 de dondeloro
Statistici
  • Vizualizări: 5771
  • Export PDF: 7
  • Favorită: 3
  • Comentarii: 7
  • Gramatical 1
  • floridinmaracineni  corect

    Gramatical 1 0
Opțiuni