Mila Ta, spală mîndria mea!

Doamne, cînd vin la Tine,
Mă văd plin de sine
Şi parcă m-aş ruga;
Mă vezi, sunt prisluga
Dar, ochii Tăi, pară de foc,
Mă opresc direct în loc
Şi atunci, mă văd golit...
De mila Ta sunt copleşit.
Doamne, iartă ticălosul!
Mi-am văzut acuma rostul.
Sunt binecuvîntat de Tine iar
Că, sunt primit eu la altar.
Deci, iartă-mi a mea mîndrie
Pînă nu vine a Ta urgie.
Spală-mă, să fiu curat
Şi de Tine protejat!