1. Te-nalț, Doamne, pururi, căci m-ai ridicat!
Pe vrăjmași, să râdă, Tu nu i-ai lăsat.
Am strigat spre Tine, Doamne-ndurător,
Tu m-ai ridicat și n-ai lăsat să mor.

2. Doamne, al meu suflet din mormânt l-ai scos,
L-ai adus la viață, dintre morți l-ai scos.
Domnului cântați-I, voi, cei preaiubiți,
Și slăvitu-I Nume pururi să-L măriți.

3. Căci o clipă ține El, mânia Sa,
Însă îndurarea veșnic va ținea.
Seara vine plânsul, chinul cel amar,
Dimineața vine veselia iar.

4. Când iîmi mergea bine, îmi ziceam așa:
„Niciodată, Doamne, nu m-oi clătina "
Căci pe-un munte tare, Tu m-ai așezat,
Dar Ți-ai ascuns fața și m-am tulburat.

5. Doamne, către Tine m-am rugat zicând:
„Ce câștigi Tu, Doamne, dacă mor curând?
Poate să Te laude țărâna de jos?
Poate ea să spună cât ești de credincios?

6. Doamne-ascultă! Doamne, fii îndurător!
Vino și-mi ajută, că-s făr-ajutor."
Și Tu-n veselie, plânsul mi-ai schimbat,
Dezlegându-mi jalea, și m-am bucurat.

7. Doamne, al meu suflet și inima mea
Pururea să-Ți cânte, mută să nu stea!
Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi,
Pururea, pe Tine, Te voi preamări.